Adaugă 6pm.ro ca sursă preferată în Google
Reevaluarea cognitivă, procesul prin care oamenii își schimbă perspectiva în situații dificile, este considerat un mecanism cheie pentru gestionarea emoțiilor. Totuși, un studiu publicat în Nature, care a analizat date din 40 de studii, arată că acest proces funcționează în modul cel mai neașteptat. Participanții au fost analizați prin imagistică prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI), iar activitatea creierului a fost urmărită în timpul reevaluării emoțiilor. Acest studiu, care a implicat până la 2.175 de participanți, a fost cel mai amplu până acum privind legătura dintre reevaluarea emoțională și activitatea regiunilor creierului responsabile pentru controlul emoțional.
Reevaluarea emoțională nu este întotdeauna eficientă, conform cercetării
În mod tradițional, se credea că regiunile din cortexul prefrontal, care se află în spatele frunții, sunt cele responsabile pentru reevaluarea emoțiilor negative. Aceste regiuni sunt, de asemenea, implicate în păstrarea informațiilor în minte. Prin urmare, cercetătorii se așteptau la o legătură clară între activitatea acestor regiuni și capacitatea oamenilor de a regla emoțiile. Totuși, datele nu au confirmat această ipoteză. Cercetătorii au constatat că activitatea regiunilor creierului nu se corelează în mod semnificativ cu eficiența reevaluării emoționale.
„Unele dintre regiunile creierului implicate în reglarea emoțiilor nu sunt neapărat aceleași regiuni a căror activitate ne spune cât de bine poate cineva să facă asta”, a declarat psihologul Maurizio Sicorello de la Institutul Central de Sănătate Mintală din Germania. Pentru a investiga mai profund, echipa de cercetare a analizat datele din 32 de studii, urmând un plan standardizat. Combinarea acestor date a permis o analiză mai precisă, capabilă să detecteze relații slabe care ar fi fost greu de identificat în studii mai mici.
În experimente, participanții au fost expuși la imagini supărătoare în timpul scanărilor, iar apoi au încercat să reinterpreteze aceste imagini pentru a reduce tulburarea emoțională. fMRI a urmărit schimbările în oxigenarea sângelui, ceea ce reflectă activitatea creierului. Cercetătorii au observat că persoanele care foloseau reevaluarea în mod frecvent au avut o reducere mai mare a activității amigdalei, dar această legătură a fost foarte slabă. Pentru a detecta o astfel de relație cu o probabilitate de 80%, un studiu ar fi avut nevoie de 1.105 de participanți, ceea ce subliniază faptul că studiile mici pot lipsi de puterea statistică necesară.
Descoperirile sugerează că activitatea regiunilor creierului, chiar dacă este prezentă, nu garantează o reevaluare emoțională eficientă. Sicorello a subliniat că simpla implicare a regiunilor creierului responsabile pentru reevaluare nu este suficientă pentru a garanta o gestionare emoțională eficientă. Această constatare are implicații majore pentru cercetarea neuroștiințifică, sugerând că analiza activității unei singure regiuni nu oferă o imagine completă a capacității unei persoane de a gestiona emoțiile. În schimb, cercetarea ar putea beneficia de o analiză mai complexă, care să ia în considerare comunicarea între regiuni și contextul personal al fiecărui participant.
Implicații pentru psihologie și neuroștiință
Studiul publicat în Nature arată că teoria consacrată privind legătura dintre reevaluarea emoțională și activitatea creierului poate fi incompletă. Descoperirile pot influența modul în care se abordează gestionarea emoțiilor în psihoterapie și în cercetările neuroștiințifice. De exemplu, terapiile bazate pe reevaluarea emoțională ar putea beneficia de o înțelegere mai profundă a mecanismelor creierului, ceea ce ar putea duce la metode mai eficiente de tratament. În plus, cercetările viitoare ar putea să se concentreze nu doar pe activitatea individuală a regiunilor creierului, ci și pe modul în care acestea interacționează între ele și cu experiențele personale ale fiecărui individ.
Cercetarea a fost publicată în Nature și reprezintă o contribuție semnificativă la înțelegerea complexității controlului emoțional. Acest studiu arată că, în loc să căutăm o legătură directă între activitatea unei regiuni creierului și eficiența emoțională, ar trebui să ne concentrăm pe o analiză mai complexă, care să ia în considerare mai multe factori. Această abordare ar putea duce la o înțelegere mai profundă a modului în care creierul uman gestionează emoțiile, ceea ce are implicații importante în psihologie, neuroștiință și practicile clinice.
B. Zamfir
