Ministerul Apărării leagă recepția altor produse militare contractate de la Rheinmetall de construirea a patru nave noi la Șantierul Naval Mangalia – 2 Mai, care urmează să intre în dotarea Armatei Române. Această decizie introduce o legătură directă între contractele de înzestrare și un șantier naval aflat sub presiune financiară.
Sâmbătă, la Constanța, ministrul Apărării Radu Miruță (viceprim-ministru și ministru al Apărării, USR) a anunțat că recepția unor produse precum mașina de luptă a infanteriei și a altor contracte ale companiei germane va depinde de realizarea navelor la Mangalia. Decizia transformă un contract de înzestrare într-o pârghie directă pentru un activ industrial aflat sub presiune financiară.
Șantierul Naval Mangalia – 2 Mai intră în acest proiect în timp ce are o datorie în dispută de aproximativ 196 de milioane de euro, iar valoarea de lichidare este estimată la 87 de milioane de euro. Raportat la această evaluare, activul este pus în joc într-un moment în care statul încearcă să îi lege viitorul operațional de un program militar cu patru unități noi.
Guvernul a modificat între timp cadrul legal pentru a accelera procedura de vânzare a activelor șantierului naval. În paralel, executivul folosește contractele de înzestrare ca instrument de susținere a industriei naționale de apărare, într-un context de atenție publică ridicată asupra mișcărilor militare din proximitatea graniței estice a NATO.
Radu Miruță a explicat, potrivit Mediafax, că legătura contractuală este explicită și merge dincolo de componenta navală. Ministrul a spus că „cei de la Rheinmetall nu vor putea să îndeplinească doar restul contractelor pentru Armata Română, mașina de luptă a infanteriei și altele, pentru că am condiționat recepția acelor produse (…) de construirea acestor nave.”
„Nu se vor putea recepționa celelalte bucăți de contract de la Rheinmetall fără recepția navelor făcută la Șantierul Naval de la Mangalia – 2 Mai.”
Pentru Rheinmetall, efectul economic imediat este că livrările din alte programe nu mai produc recepție separată dacă proiectul naval nu este dus la capăt în șantierul din Mangalia. Pentru stat, mecanismul mută centrul de greutate dinspre simpla achiziție de echipamente spre execuție industrială locală.
Mutarea nu poate fi citită doar ca anunț de înzestrare navală. În aceeași frază contractuală intră patru nave noi, un șantier cu datorii în dispută de aproximativ 196 de milioane de euro și cu o valoare de lichidare estimată la 87 de milioane de euro, plus recepția altor produse militare ale aceluiași grup german. Asta mută riscul dintr-un singur proiect în întregul lanț de contracte legate de Rheinmetall.
Implicații strategice și economice ale condiționării
Ministrul a pus public această condiționare în termenii cei mai direcți. „Obligația celui care trebuie să construiască acolo trebuie să se realizeze”, a afirmat Radu Miruță. În aceeași intervenție, el a legat programul și de componenta strategică din Marea Neagră: „România și Armata Română nu o să lase Marea Neagră să fie o vulnerabilitate nici pentru România, nici pentru Uniunea Europeană, nici pentru NATO.”
Pentru șantierul din Mangalia, schimbarea concretă este că intră în centrul unui mecanism de recepție care depășește proiectul celor patru nave. Pentru Rheinmetall, livrarea altor produse pentru Armata Română este acum conectată de execuția industrială de la Mangalia, iar pentru stat acest tip de condiționare ridică miza economică a proiectului dincolo de sectorul naval, spre întregul portofoliu de înzestrare legat de compania germană.
Cosmin L.
