În prima noapte erau o sută. În câteva ore au ajuns peste cinci sute. A doua zi, sute de oameni au stat până noaptea la poarta arestului unde fusese închis Călin Georgescu. Azi, după ora 18, la Arestul Central se strang mii. Protestul pe care mulți îl dădeau stins din prima seară nu doar că nu s-a stins. Crește în fiecare zi.
Ritmul lui e același de câteva zile. Dimineața și la prânz, în fața porții stau câteva sute de oameni. Printre ei, cei din corturi, care au dormit acolo. După ora 18, când Bucureștiul iese de la muncă, mulțimea se înmulțește vertiginos. Și atunci începe corul de mii de voci: „Călin Georgescu e nevinovat!”, „Uniți cu toții, să scăpăm de hoți!”, „Noi l-am votat, ei l-au arestat!”, „Căline, Căline, poporul e cu tine!”, „Arestați-ne pe toți!”.
Toate astea se întâmplă în centrul Capitalei, la vedere, în fiecare seară. Și totuși, dacă te uiți la televizor, nu le vezi. Marile televiziuni nu transmit imagini cu mulțimea. Nu arată miile de oameni, nu arată corturile, nu arată oamenii care noaptea fac curat în fața arestului, nu arată necunoscuții care vin cu mâncare și apă pentru protestatari.
Nu e o tăcere totală, ci una selectivă. Când Stegarul dac a fost ridicat, unele posturi au titrat imediat despre „scandal la Arestul Central”. Când a apărut pe surse povestea că Georgescu ar urma să fie mutat la Rahova, ea a circulat peste tot. Cu alte cuvinte, se vede tot ce poate speria oamenii sau îi poate trimite acasă. Nu se vede singurul lucru care contează: mii de români pașnici, seară de seară, la poarta unui arest.
Pentru oamenii de la poartă, explicația e evidentă. Imaginea mulțimii e periculoasă. Un român care stă acasă și vede la știri mii de oameni ca el strigând în fața arestului începe să se întrebe dacă nu ar trebui să fie și el acolo. Dacă îl vede și vecinul, și colegul, și ruda din alt oraș, protestul se multiplică. Așa că imaginea nu se dă. De aceea, la poartă, strigătele „Presă mincinoasă!” și „Presă coruptă!” se aud tot mai des.
Doar că tăcerea nu mai funcționează. Ce nu arată televizorul ajunge oricum pe telefoane. Influencerii veniți din toată țara transmit live de la Arestul Central, iar imaginile cu mulțimea circulă de la om la om. Fiecare seară cu mai mulți oameni decât precedenta e un răspuns direct pentru cei care au crezut că, dacă nu arată protestul, protestul dispare.
Ziua sute, seara mii. Iar mâine seară, probabil, mai mulți. Televiziunile pot alege să tacă. Strada a ales deja să nu mai tacă.
