În mai puțin de o lună, Parlamentul European a transmis două mesaje diferite cu privire la viitorul reglementării produselor cu nicotină. Pe de o parte, Raportul privind bolile cardiovasculare (CVD), adoptat de plen, a pus accent pe prevenție, pe reducerea principalilor factori de risc pentru bolile netransmisibile și pe necesitatea unor politici fundamentate pe dovezi. Acest document recunoaște că produsele cu nicotină pot avea profiluri de risc diferite, susține măsuri proporționale și pledează inclusiv pentru politici fiscale adaptate fiecărei categorii de produse. Pe de altă parte, Raportul privind implementarea Planului european de combatere a cancerului (BECA), aprobat în Comisia pentru Sănătate Publică (SANT), readuce în prim-plan o serie de măsuri restrictive care tratează în mod similar produse foarte diferite.
Cum s-a ajuns aici? De ce două abordări contradictorii?
Cum poate aceeași instituție să susțină, la interval de doar câteva săptămâni, două direcții aparent contradictorii asupra aceleiași teme? Raportul CVD ia în calcul diferențele dintre produsele cu nicotină și profilurile lor de risc. În schimb, dezbaterile din jurul raportului BECA au readus în discuție măsuri precum extinderea ambalajelor standardizate, limitarea prezentării produselor către consumatori, convergența fiscală între categorii diferite și noi restricții privind aromele sau anumite produse fără fum.
Criticii raportului BECA scot în evidență lipsa unei diferențieri între produse foarte diferite din punct de vedere al profilului de risc. Ei susțin că actuala formă a raportului intră în contradicție cu abordarea bazată pe evaluarea riscurilor și pe dovezi științifice pe care Parlamentul European a susținut-o recent prin raportul privind bolile cardiovasculare (CVD).
Una dintre cele mai importante mize ale votului din Comisia SANT este revenirea în discuție a unor măsuri care au generat controverse și în trecut. Interdicțiile extinse asupra aromelor din produsele cu tutun și nicotină, restricțiile suplimentare asupra anumitor categorii de produse sau uniformizarea fiscală au întâmpinat rezistență atât în Parlamentul European, cât și în Consiliu în timpul negocierilor pe alte dosare legislative.
Criticii acestei direcții avertizează că măsurile excesiv de restrictive riscă să producă efecte contrare celor urmărite. Printre argumentele invocate se numără extinderea pieței ilicite, reducerea accesului adulților care continuă să fumeze la alternative fără fum și efectele economice asupra companiilor și angajaților implicați în lanțul valoric.
Unul dintre argumentele aduse de susținătorii diferențierii riscurilor este experiența statelor care au reușit să reducă mai rapid prevalența fumatului. Suedia este cel mai frecvent exemplu invocat, fiind primul stat european care a coborât sub pragul de 5% prevalență a fumatului. Cehia și Grecia sunt, de asemenea, menționate tot mai des datorită progreselor înregistrate în ultimii ani.
Susținătorii reducerii riscurilor argumentează că aceste experiențe merită studiate înainte de adoptarea unor noi restricții europene. Ei susțin că politicile publice ar trebui evaluate în funcție de rezultatele obținute în practică și nu exclusiv prin prisma intențiilor declarate. De aici și una dintre cele mai sensibile teme ale dezbaterii: dacă unele state membre au obținut rezultate semnificativ mai bune în reducerea fumatului, ar trebui ca viitoarea legislație europeană să țină cont de aceste experiențe.
Criticile nu vin doar din zona industriei, ci și din partea comunității științifice. Cercetători implicați de ani de zile în evaluarea produselor fără fum, susțin că viitoarele politici europene ar trebui să fie evaluate nu doar prin prisma intențiilor declarate, ci și a efectelor pe care le produc în practică. În cadrul No Smoke Summit 2026, organizat la Atena, Konstantinos Farsalinos, medic cardiolog, cercetător și expert în sănătate publică, a remarcat ceea ce el consideră a fi unul dintre paradoxurile actualei dezbateri europene: „Este un paradox faptul că, pe măsură ce dovezile privind riscul mai redus al acestor produse s-au acumulat, direcția de reglementare pare să meargă în sens opus, către mai multe interdicții și mai multe restricții.”
Recentul vot privind BECA a deschis și o discuție despre coerența instituțională a Parlamentului European. Două rapoarte adoptate într-un interval foarte scurt transmit semnale diferite către cetățeni, autorități și mediul de afaceri. Pentru mulți observatori europeni, această situație riscă să creeze confuzie exact într-un moment în care Comisia Europeană pregătește dosare importante privind viitorul reglementării produselor cu nicotină.
Mai mult, dezbaterile au evidențiat diviziuni vizibile atât între grupurile politice, cât și în interiorul acestora. Un aspect urmărit cu atenție la Bruxelles este poziționarea Partidului Popular European (PPE), care a susținut raportul BECA, deși anterior fusese asociat cu o abordare mai apropiată de principiul diferențierii riscurilor.
După votul privind BECA, un lucru rămâne evident: Parlamentul European nu vorbește cu o singură voce despre nicotină, iar viitoarea revizuire legislativă va arăta care dintre cele două direcții va prevala.
Cezar
