Pe 31 octombrie, vitrinele se umplu de dovleci cu dinți, copiii își caută costume de vrăjitoare, iar barurile anunță petreceri tematice. Pentru unii, Halloween e o sărbătoare amuzantă, pentru alții, un import comercial fără legătură cu noi. Puțini știu însă că, înainte să ajungă în America, Halloween a fost timp de secole o noapte foarte serioasă, dedicată morților, iar cei care l-au dus peste ocean erau emigranți irlandezi săraci, fugiți de foamete.
Originea profundă a Halloween: dintr-o tradiție veche de 2.000 de ani
Numele vine din engleza veche: „All Hallows’ Eve”, adică „Ajunul Tuturor Sfinților”. „Hallow” era un cuvânt vechi pentru „sfânt”, iar „eve” înseamnă „ajun”. Cu timpul, expresia s-a contras în „Hallowe’en” și apoi în „Halloween”. Așadar, Halloween este, la origine, seara dinaintea unei sărbători creștine: Ziua Tuturor Sfinților, pe 1 noiembrie, urmată pe 2 noiembrie de Ziua Tuturor Credincioșilor Răposați, în tradiția catolică. Numele este creștin, dar obiceiurile sunt mult mai vechi.
Pe 31 octombrie, celții din Irlanda, Scoția și o parte din Marea Britanie sărbătoresc Samhain, „sfârșitul verii”. Cu mult înainte de creștinism, era momentul în care se încheia recolta și începea jumătatea întunecată a anului. Celții credeau că în noaptea de 31 octombrie granița dintre lumea celor vii și cea a morților devine cea mai subțire și că sufletele morților umblă printre oameni. Se aprindeau focuri mari și se lăsa mâncare și băutură pentru spirite.
Biserica a mutat Ziua Tuturor Sfinților pe 1 noiembrie. În secolul al IX-lea, Biserica a mutat oficial sărbătoarea Tuturor Sfinților de pe 13 mai pe 1 noiembrie, exact în ziua de Samhain. Seara dinainte a devenit „All Hallows’ Eve”, iar vechile obiceiuri au continuat sub un nume nou.
O noapte pe care o cunosc și românii: Moșii de toamnă și Focul lui Sâmedru
Pentru protestanți, 31 octombrie are încă o semnificație: în 1517, Martin Luther i-a trimis arhiepiscopului de Mainz cele 95 de teze împotriva vânzării indulgențelor, gestul considerat începutul Reformei. Ziua Reformei este și astăzi zi liberă în nouă landuri germane și sărbătoare națională în Chile și Peru.
Ideea unei perioade, la sfârșitul toamnei, în care cei vii își amintesc de morți nu e străină nici tradiției românești. În Biserica Ortodoxă, sâmbăta dinaintea Sfântului Dumitru este una dintre sâmbetele morților, Moșii de toamnă, când se fac pomeni pentru cei plecați. În noaptea de 25 spre 26 octombrie, în mai multe zone din Argeș, Dâmbovița, Vâlcea și din alte regiuni, se aprinde Focul lui Sâmedru: oamenii vin cu torțe, cântă, împart daruri și iau acasă tăciuni și cenușă pentru ca anul care vine să fie bun.
Nu e Halloween, dar e aceeași noapte lungă de toamnă, cu focuri aprinse și cu gândul la trecerea dintre anotimpuri. Tradiția românească nu este o copie, ci o paralelă autentică, cu rădăcini într-o cultură profundă și într-o conștientizare a legăturii dintre viață și moarte, între om și natură.
Cosmin L.
