Anul 2024 a început cu stangul pentru misiunile robotice. Odata cu esecul sondei private Peregrine si cu problemele întampinate de sonda japoneza Slim dupa aselenizare, drumul spre Luna se dovedeste a fi unul periculos.
Se pare ca, pur si simplu, acum este mai dificil ca omul sa ajunga pe Luna decat era acum 50 de ani. De ce se întampla acest lucru? Luna s-a dovedit de multe ori mai puternica decat inginerii în ultimii ani. Lista misiunilor care au ratat Luna în ultima vreme este din ce în ce mai mare:
-Slim (Jaxa, Japonia): aterizare reusita pe Luna, dar sonda nu se mai poate încarca cu energie solara;
-Peregrine (Astrobotic, Statele Unite): esec în urma unei scurgeri de combustibil de la un motor auxiliar;
-Luna 25 (Roscosmos, Rusia, 2023): prabusire în urma unei manevre orbitale esuate;
-Hakuto-R (ispace, Japonia, 2022): esec la aselenizare din cauza unei erori de software;
-Chandrayaan-2 (Isro, India, 2019): esec la aselenizare din cauza unei erori de software;
-Beresheet (SpaceIL, Israel, 2019): esec la aselenizare din cauza unei probleme la motorul principal.
Dar Luna nu este imposibil de atins, dupa cum o demonstreaza aterizarile reusite ale sondelor chineze Chang’e 4, 5 si 6, sau ale sondei indiene Chandrayaan-3, sau orbita reusita a lui Artemis I în jurul satelitului nostru.
A uitat omul cum sa ajunga pe Luna?
Ne-am putea pune aceasta intrebare în cazul Rusiei si al Statelor Unite, care au efectuat cu succes mai multe misiuni in spatiu, inclusiv pe Luna. Programele lunare rusesti si americane au fost întrerupte brusc si uitate pentru prea mult timp, astfel încat ele au fost prost conservate. Astfel, rusii si americanii sunt nevoiti sa reinventeze roata pentru a se întoarce pe Luna. Acest lucru include stapanirea propulsiei necesare pentru aselenizare, care este extrem de complexa. Documentatia a ramas, dar angajatii care au lucrat la aceste programe vechi sunt acum pensionati sau au murit.
O mare diferenta de buget
Sa mergi pe Luna este foarte scump, acum ca si atunci! Criticii misiunilor lunare subliniaza adesea ca Statele Unite au mers pe Luna acum 50 de ani cu un buget de doar 25 de miliarde de dolari. Numai ca un dolar din 1975 nu valoreaza la fel de mult ca un dolar de astazi. Luand în considerare devalorizarea, bugetul Apollo ar fi fost de aproximativ 300 de miliarde de dolari astazi, adica aproximativ echivalentul bugetului national francez! O suma colosala în comparatie cu bugetul actual al programului Artemis, estimat între 25 si 50 de miliarde.
Incapabila sa mai stranga bani publici, NASA a apelat la industria spatiala pentru a crea o economie lunara, angajand SpaceX si Blue Origin pentru a dezvolta module de aterizare si aderand la un program de explorare robotica (CLPS) care cumpara module de aterizare private, adesea dezvoltate de start-up-uri. De asemenea, NASA se bazeaza pe acestea pentru a învata cum sa aterizeze din nou pe Luna.
Esecul nu este o optiune!
Misiunile Apollo pe Luna au fost incredibil de riscante. NASA a luptat pentru a se asigura ca toti astronautii s-au întors pe Pamant în viata. Astazi, aceasta mantra esentiala cantareste foarte mult în proiectarea misiunilor si a infrastructurii Artemis. Fiecare nava spatiala trebuie sa asigure o redundanta suficienta a acestor subsisteme critice pentru a garanta siguranta astronautilor, ceea ce face ca totul sa fie mai complex si sa necesite mult timp pentru certificare.
MM
