Cea mai importanta performanta a unei echipe romanesti din toate timpurile, este fara doar si poate castigarea de catre echipa Steaua Bucuresti a finalei „Cupei Campionilor Europeni” in 1986 la Sevilla, in fata Barcelonei. Insa inainte si dupa acest eveniment unic au existat alte meciuri remarcabile in care romanii au fost doar la cateva minute de a ajunge in finala insa au esuat in fata istoriei.
Craiova Maxima, cu un pas in finala: Visul care s-a stins in prelungiri
In primavara lui 1983, Universitatea Craiova devenea prima echipa romaneasca ce atingea semifinalele unei competitii europene.
Condusa de Constantin Otelea si apoi de Ion Oblemenco, „Craiova Maxima” avea in componenta nume grele precum Ilie Balaci, Rodion Camataru, Costică Stefanescu sau Lung senior.
Pana sa ajunga in penultimul act al Cupei UEFA, oltenii trecusera de Fiorentina, campioana Elvetiei – Grasshoppers Zurich – si chiar de Kaiserslautern, o forta a fotbalului vest-german. In semifinale au dat insa peste Benfica Lisabona, o echipa experimentata, cu veterani ca Bento, Sheu si Filipovic. In turul de la Lisabona, Universitatea a reusit sa reziste eroic pe Estadio da Luz, terminand 0-0 in fata a peste 70.000 de fani portughezi. — o performanta pe care multi au comparat-o cu norocul oferit de rotiri gratuite fara depunere, cand ai sansa sa ajungi departe fara sa risti nimic de la inceput, doar prin talent si determinare.
In returul de la Craiova, in fata a 50.000 de spectatori in delir, totul parea pregatit pentru o calificare istorica. Camataru a deschis scorul si stadionul a explodat. Dar Benfica a egalat prin Filipovic, si in prelungiri a lovit decisiv: Chalana a scapat pe contraatac si a trimis portughezii in finala. Craiova a fost eliminata, iar visul finalei s-a destramat in fata unei echipe ce avea sa piarda dramatic trofeul in fata celor de la Anderlecht.
Dinamo, eroica pana la bariera de foc a lui Liverpool
In sezonul 1983-84, Dinamo Bucuresti scria istorie in Cupa Campionilor Europeni. Sub bagheta lui Dumitru Nicolae „Nicolae Nicusor”, echipa din Stefan cel Mare se transforma intr-o forta continentala. Au fost eliminate rand pe rand campioana Finlandei, Kuusysi Lahti, Dinamo Minsk si, mai ales, detinatoarea Cupei Campionilor, Hamburg, cu Felix Magath si Manfred Kaltz in teren. Vedetele dinamoviste erau Augustin, Multescu, Moraru si un tanar fundas pe nume Mircea Rednic. In semifinale insa, Dinamo a avut ghinion si a nimerit sa joace cu colosul Liverpool, detinatoarea a patru trofee CCE, cu Ian Rush, Kenny Dalglish si Grobbelaar in poarta.
Turul s-a jucat pe Anfield, iar Dinamo a pierdut cu 1-0 dupa un meci tensionat, cu gol marcat de Whelan. In returul de pe stadionul 23 August, cu peste 60.000 de oameni in tribune, Dinamo a incercat minunea, dar Rush si Dalglish au profitat de spatiile lasate si au facut 2-0. A fost 3-1 la general, iar Liverpool a mers in finala unde avea sa castige la penalty-uri in fata Romei, chiar pe Olimpico, intr-unul dintre cele mai dramatice episoade ale istoriei fotbalului european.
Steaua, la 90 de minute de a doua finala europeana. Benfica a spulberat sperantele
La doar doi ani dupa ce castigase Cupa Campionilor Europeni la Sevilla, Steaua Bucuresti ajungea din nou in semifinalele competitiei, in sezonul 1987-88. Cu Anghel Iordanescu pe banca si o echipa formidabila formata din Duckadam (in tur), Stoica, Lacatus, Balint, Ilie Dumitrescu, Belodedici si Piturca, ros-albastrii trecusera de Sparta Praga, IFK Goteborg si de campioana Turciei, Galatasaray.
In semifinale, adversara a fost Benfica Lisabona, echipa lui Sven-Goran Eriksson si a periculosului Rui Aguas. In turul de la Bucuresti, pe un stadion arhiplin cu peste 60.000 de suporteri, Steaua a dominat, dar meciul s-a incheiat 0-0. Returul de pe Da Luz a fost insa o lectie de pragmatism: Benfica a deschis scorul repede prin Aguas, iar apoi Valdo a inchis tabela la 2-0. Steaua nu a reusit sa revina si astfel s-a oprit inaintea unei noi finale istorice. Benfica avea sa piarda trofeul in finala de la Stuttgart impotriva lui PSV Eindhoven, la penalty-uri, intr-un meci inchis si tensionat.
Dinamo in 1990 – Mirajul unei finale furat de Anderlecht
Dupa ani de seceta in cupele europene, Dinamo revenea in prim-plan in sezonul 1989–90, de data aceasta in Cupa Cupelor. Antrenata de Mircea Lucescu, echipa avea un nucleu redutabil: Lupu, Lupescu, Mateut – care castigase Balonul de Aur in ’89 –, Klein si Raducioiu. Dinamovistii au eliminat printre altele pe Sporting Lisabona si Partizan Belgrad, reusind o campanie europeana care electriza publicul romanesc.
In semifinale au dat piept cu Anderlecht, echipa belgiana cu un trecut solid in cupele europene si un atac periculos format din Marc Degryse si Luc Nilis. In turul din Belgia, Dinamo a fost coplesita si a pierdut cu 1-0, dar scorul putea fi mult mai dur. In returul de pe stadionul Dinamo, cu peste 25.000 de suporteri, Lucescu a fortat ofensiva, dar belgienii au inscris din nou si scorul final a fost 0-1, 0-2 la general. Dinamo a fost eliminata fara sa marcheze in dubla mansa, iar Anderlecht avea sa piarda finala cu Sampdoria, condusa de Gianluca Vialli si Roberto Mancini, scor 2-0.
Antwerp, un soc pentru Steaua in 1993
In sezonul 1992–93, Steaua Bucuresti avea un parcurs remarcabil in Cupa Cupelor. Sub comanda lui Emerich Ienei, ros-albastrii au trecut de Kuusysi, OFI Creta si Rapid Viena, cu un fotbal spectaculos si jucatori in forma maxima precum Ilie Dumitrescu, Dan Petrescu, Basarab Panduru si Adrian Matei.
In semifinale a venit o echipa considerata accesibila: Royal Antwerp, fara mari vedete internationale, dar cu un joc organizat si o ambitie greu de combatut. In turul din Belgia, Steaua a pierdut surprinzator cu 1-0, desi a avut ocazii uriase. Returul de la Bucuresti, jucat in fata a peste 40.000 de suporteri, a fost un meci tensionat. Steaua a egalat scorul la general prin Ilie Dumitrescu, dar a ratat sansa de a se detasa. In prelungiri, Antwerp a marcat prin Czerniatynski si socul a fost total. Antwerp s-a calificat in finala, acolo unde a fost spulberata de Parma cu 3-1, intr-o finala dominata de tanarul Gianfranco Zola si veteranul Tomas Brolin.
Steaua, drama de la Middlesbrough – minutul 89, blestemul din Anglia
Poate cea mai dureroasa eliminare romaneasca dintr-o semifinala europeana a avut loc in 2006, in Cupa UEFA. Steaua Bucuresti, antrenata de Cosmin Olaroiu, parea sa retraiasca gloria anilor ’80. Cu o generatie tanara si valoroasa – Dica, Radoi, Goian, Nicolita, Ogararu, Lovin – echipa eliminase pe parcurs Valencia, Betis Sevilla si Rapid Bucuresti, intr-un „sfert” istoric intre rivalele din Bucuresti.
In semifinala, ros-albastrii au dat piept cu Middlesbrough, echipa engleza a lui McClaren, cu Viduka, Boateng, Southgate si Rochemback. In turul de pe Ghencea, Steaua a facut spectacol dar meciul s-a incheiat doar cu 1-0, ai nostri marcand prin Dica.
Returul insa a fost o nebunie ce a dus fani stelisti de la extaz la agonie. Era 0-2 in minutul 24 cu goluri inscrise de Dica si Goian insa cu 35.000 de englezi turbati in tribune si un arbitraj controversat, Middlesbrough a revenit dramatic: Viduka, Riggott si in minutul 89, Maccarone au marcat pentru un 4-2 incredibil care a eliminat Steaua la limita. A fost o lectie crunta de fotbal britanic, de ambitie si presiune. Middlesbrough a ajuns in finala cu Sevilla, unde a fost umilita cu 4-0, demonstrand ca, poate, Steaua merita mai mult.
Aceste episoade nu sunt doar amintiri ale unor glorii pierdute, ci si dovezi ca fotbalul romanesc a fost candva acolo sus, la portile marilor finale, dar mereu s-a poticnit cu un pas inainte de linia de sosire.
