Degradarea limbii române: un eseu dezastruos

Degradarea limbii române: un eseu dezastruos

Adaugă 6pm.ro ca sursă preferată în Google

În cel mai recent număr (noiembrie a.c.) al revistei de cultură universală Constelații diamantine, Mihai Caba ne oferă un medalion al poetului, dramaturgului și prozatorului Vasile Voiculescu, sub titlul „Vasile Voiculescu – poetul martir fără vină”. Această lucrare este o analiză profundă care pune accent pe viața și operele unui om de cultură care a trăit într-o epocă de schimbări radicale, atât în plan politic, cât și cultural.

Un om de cultură persecutat de regim

Pornind de la referințe critice elogioase, semnatarul articolului se oprește apoi asupra unor date esențiale din viața învățatului născut la Pârscov, oferindu-i cititorului o veritabilă minibiografie a acestuia. Scriitorul a devenit, spre finalul vieții, un asiduu căutător al celor duhovnicești, afirmând: „Dacă n-aș fi ajuns medic, cred că aș fi fost preot.”

În 1948, gruparea „Rugul aprins”, din care făcea parte, a fost scoasă în afara legii de regimul comunist, care nu privea cu ochi buni misticismul. Aceasta a dus la sfârșitul comparabil cu un martiriu al lui Vasile Voiculescu. Tot despre destinul unui mare poet persecutat de regim scrie și Al. Florin Țene, în „Subtilitățile drepturilor omului în poezia lui Radu Gyr”.

Arătând încă de la început că „Dincolo de controversele biografice și de opțiunile sale politice din tinerețe, opera sa carcerală reprezintă una dintre cele mai impresionante mărturii lirice despre libertate, demnitate și rezistență a spiritului în fața opresiunii”, autorul arată cum Radu Gyr a fost, înainte de toate, un poet-filosof și un umanist, ca atare întregul tratament la care a fost supus se dovedește a fi fost de o mare injustețe.

Vezi si:  Comedia din comedie, pe scena Teatrului Elvira Godeanu

„Una dintre cele mai importante idei ale poeziei lui Radu Gyr este aceea că demnitatea nu poate fi confiscată”, arată Al. Florin Țene, care mai relevă, totodată, că „poetul nu transformă versul într-un manifest ideologic, ci într-o meditație asupra ființei umane supuse suferinței”. Semnatarul articolului concluzionează că „meditația asupra condiției umane explică permanența operei sale în cultura română, chiar și în contextul controverselor legate de biografia autorului”. (Cu atât mai mult credem că personalitatea sa, din perspectivă poetică și artistică în primul rând, ar trebui reabilitată, și nicidecum marginalizată, n.n.).

De la poezie la eseu despre degradarea limbii române

Sub cunoscutul generic „Jocul minții”, Doina Drăguț ne oferă versuri din volumul bilingv (română- engleză), în curs de apariție, „Exerciții de iluminare”. Ființarea umană este văzută de poetă ca o taină, ca o existență ce poate tinde către veșnicie sau, dimpotrivă, rămâne în stadiul de efemeridă, rătăcită în marele Univers: „mă multiplic sau mă anulez/ cu fiecare clipă însumată/într-un întreg nemărginit” („Clipă însumată”).

Călătoria inițiatică pe coordonate de spațiu-timp continuă și în „Mă adaug”: „Mă folosesc de timpul meu/și trec dincolo de poarta/sufletului/nutrind gândul/de a-mi afla limanul”. Cu sensibilitatea și harul pe care cititorii săi le cunosc, Geta Lipovanciuc ne oferă câteva mostre de lirică autentică.

Vezi si:  Festivalul Future Frames începe azi la MINA și la Nord Events Center

Fie că este vorba despre o poezie a iubirii („Atât de singuri suntem, dragule, o viață!/O elegie-am devenit, nu te mai simt./Până și sensu-a devenit cumva de gheață,/Iar spațiul nostru, de o vreme,-atât de strâmt” – „Atât de singuri”), fie că cititorul este purtat pe un drum al ancestralului, cu nuanțe religioase („Se scurg anii precum clipa nemurindu-se-n tăcere,/Și doar tu, stingând fiorii adânci și în vene largi,/Mai slobozi Cuvântu-I care mult miroase-a Înviere,/Cât mai cântă zurgălăul vremii scurte din desagi” – „Dor din dorul ancestral”), atât fiorul liric, cât și mesajul sunt transmise într-o vibrație poetică autentică.

O binevenită tabletă pe tema „masacrării” limbii române în presa contemporană semnează Christian W. Schenk, sub titlul „Schimonosirea limbii române”. După cum bine remarcă autorul, „degradarea limbii române nu este un accident, ci rezultatul cumulativ al unor decizii mici, zilnice: am ales viteza în locul formei, impresia în locul ideii, zgomotul în locul sensului”.

Explicația poate fi găsită într-o „combinație de educație șubrezită, medii de difuzare care premiază viteza în dauna sensului, un peisaj politic ce practică limbajul opac, presiunea jurnalismului tabloid și avalanșa rețelelor sociale au creat condițiile perfecte pentru batjocura metodică a normei”. Într-adevăr, este un fenomen pe cât de actual, pe atât de îngrijorător.

În unele exprimări, nici nu mai recunoști limba română, iar ceea ce este „de import” nu urmează calea firească a asimilării unor neologisme necesare, ci una haotică, în care nu mai există nicio regulă. De la „romgleză” până la acorduri și pluraluri greșite, „schimonosirea” limbii române despre care vorbește semnatarul materialului este… la ea acasă. (Întâmplarea face că, exact în aceeași zi în care am citit eseul dânsului, am putut auzi pe un post tv că „Germania și China sunt lideri mondiali în producția de aragazuri – corect: aragaze, n.n.).

Vezi si:  Constanța devine noua destinație culturală a Europei

După cum concluzionează cu umor amar Christian W. Schenk, „româna va supraviețui, bineînțeles; întrebarea e în ce stare”. Ediția este ilustrată cu reproduceri după lucrări de Alexandra Verkerk, artistă plastică de origine argentiniană stabilită în Olanda, căreia Filip Tudora îi consacră la final un medalion sub genericul „Picătură de pictură”.

Mai semnează: Nicolae Mareș, Marin I. Arcuș, Lucian Ciuchiță, Ioan Ursu, Mircea Tutunaru, Ion Pachia-Tatomirescu, Mariana Zavati Gardner, Silviu Doinaș Popescu, Mădălina Virginia Antonescu, Carmen Manea, Eugenia Bădilă-Karp, Petre Gigea-Gorun, Livia Ciupercă, Petru Ababii, Ion Popescu-Brădiceni, Radu Moțoc, Ben Todică, Lucia Cosmina Vlad, Wladislaw Broniewski, Florentin Smarandache, Nicolae Mareș, Luca Cipolla, Vasilica Grigoraș, Dorel Arsene.

Cosmin L.

Despre autor

Cosmin L. urmărește politica românească de aproape, dar și unde ajung banii: contracte fără licitație, bugete, bănci, amenzi istorice. Când vrea o pauză, trece la cultură și sport, unde scrie cu aceeași atenție la detaliu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *