Depresia circadiană este o formă de depresie care afectează aproximativ un sfert dintre pacienții care solicită ajutor pentru probleme de sănătate mintală. Această formă de depresie este caracterizată de dereglarea ritmului circadian, care influențează somnul, temperatura corpului, secreția hormonilor și apetitul. Cercetarea a fost realizată de o echipă de la Brain and Mind Centre, din cadrul Universității din Sydney, Australia, în colaborare cu institutul QIMR Berghofer din Brisbane. Echipa a fost coordonată de psihiatrul Ian Hickie și de Jacob Crouse, iar Emiliana Tonini este autoarea principală a lucrării.
Depresia circadiană: cum se diferențiază de alte forme de depresie?
Ritmul circadian este un ciclu de aproximativ 24 de ore, reglat de un grup de neuroni din hipotalamus, care se orientează în funcție de lumina zilei. Atunci când retina detectează lumină, producția de melatonină este inhibată, iar odată cu lăsarea întunericului, nivelul hormonului crește, pregătind organismul pentru somn. Schimbările sezoniere ale orei, cum ar fi trecerea la ora de iarnă, pot influența temporar ritmul circadian, dar nu toate persoanele reacționează la aceste modificări în același mod.
Pentru a identifica depresia circadiană, cercetătorii australieni au folosit șase criterii, dintre care pacienții trebuiau să îndeplinească cel puțin trei. Unul dintre criterii este variația simptomelor în funcție de anotimp, întâlnită și în depresia sezonieră. Alte două criterii țin de orele de somn: la persoanele cu depresie circadiană, mijlocul intervalului dintre adormire și trezire se situează mai târziu în noapte decât în mod obișnuit, iar există diferențe mari între programul din timpul săptămânii și cel din zilele libere. Celelalte trei caracteristici sunt tendința de a adormi târziu, nevoia de a dormi mai mult și dificultatea de a se trezi dimineața.
Această formă de depresie a fost observată într-o cercetare anterioară a aceleiași echipe, unde aproximativ 23% dintre tinerii care solicitaseră ajutor pentru probleme de sănătate mintală prezentau o desincronizare a ritmurilor biologice. Simptomele depresive erau mai severe la cei cu decalaje mai mari între aceste ritmuri. În studiul recent, aproape un sfert dintre participanți (23%) îndeplineau criteriile depresiei circadiene, iar aproximativ 80% dintre ei erau femei.
Depresia circadiană se deosebește de depresia atipică, o formă a bolii caracterizată prin somn prelungit, apetit crescut și îmbunătățirea temporară a dispoziției în urma unor experiențe plăcute. Totuși, cele două forme nu se suprapun complet. În jur de 1.400 de participanți aveau depresie atipică, fără să îndeplinească și criteriile pentru depresia circadiană.
La persoanele cu depresie circadiană, boala a debutat, în general, la vârste mai mici, iar manifestările au fost mai severe. Gândurile suicidale erau mai frecvente, la fel și simptomele asemănătoare maniei, precum perioadele de energie neobișnuit de mare, iritabilitatea accentuată și nevoia redusă de somn. Au fost raportate și manifestări psihotice, cum ar fi halucinațiile sau convingerile care nu corespund realității. O altă caracteristică a fost tendința de îngrășare în timpul episoadelor depresive, întâlnită mai des decât la ceilalți participanți.
Analiza genetică a evidențiat și asocieri cu o predispoziție crescută pentru un indice de masă corporală mai mare, niveluri crescute ale trigliceridelor, rezistență la insulină și concentrații mai mari ale interleukinei 6, o proteină implicată în inflamație. Persoanele cu depresie circadiană aveau o predispoziție mai mare pentru ADHD, tulburare bipolară și depresie majoră.
Persoanele cu depresie circadiană au raportat mai rar o atenuare a simptomelor în urma tratamentului cu antidepresive și au raportat mai multe reacții adverse. Diferențele au fost observate la două dintre cele mai prescrise categorii de medicamente: inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei, precum sertralina și escitalopramul, și cei care acționează atât asupra serotoninei, cât și asupra noradrenalinei, precum venlafaxina și duloxetina.
Identificarea diferitelor forme de depresie i-ar putea ajuta pe medici să aleagă mai bine tratamentul potrivit fiecărui pacient. În cazul depresiei asociate cu dereglarea ceasului biologic, ar merita luate în calcul mai devreme și terapiile care acționează asupra ritmului circadian, precum expunerea la lumină puternică sau administrarea melatoninei. Eficiența lor pentru această categorie de pacienți trebuie însă confirmată prin studii clinice.
Terapia cu lumină presupune expunerea zilnică la o lampă specială, de obicei dimineața, timp de aproximativ 30 de minute. Aceasta emite o lumină albă intensă, de 10.000 de lucși, care ajută la reglarea ceasului biologic. Folosită de mult timp în tratarea depresiei sezoniere, metoda pare să fie eficientă și în cazul altor tipuri de depresie. O analiză publicată în 2025, în JAMA Psychiatry, care a reunit 11 studii clinice cu 858 de adulți, a arătat că 40,7% dintre cei care au beneficiat de această terapie au ajuns la remisiune, adică simptomele au dispărut aproape complet. În grupurile de control, proporția a fost de 23,5%.
O altă posibilitate este administrarea melatoninei, hormonul produs în mod natural de organism odată cu lăsarea întunericului. Aceasta poate ajuta la reglarea programului de somn, mai ales în cazul persoanelor care se culcă foarte târziu. Există și un antidepresiv, agomelatina, care acționează asupra receptorilor melatoninei.
Menținerea unui program regulat de somn, inclusiv a unei ore constante de trezire în zilele libere, și expunerea la lumină naturală dimineața pot ajuta, de asemenea, la reglarea ceasului biologic. Dr. Marilena Petrescu recomandă și reducerea timpului petrecut în fața ecranelor înainte de culcare. „Noaptea ar trebui să fie întuneric complet în cameră”, a subliniat medicul. În timpul zilei, expunerea la lumina naturală ajută la menținerea unui ritm mai regulat de somn și veghe.
Aceste măsuri pot fi utile pentru persoanele cu un program de somn dereglat, dar nu înlocuiesc tratamentul depresiei. Medicația și celelalte terapii trebuie stabilite împreună cu medicul specialist, iar antidepresivele nu trebuie întrerupte fără recomandarea sa.
Cercetătorii nu au urmărit evoluția pacienților de-a lungul timpului, astfel că nu pot stabili dacă dereglarea ceasului biologic este una dintre cauzele depresiei sau apare ca urmare a bolii. În plus, eficiența antidepresivelor a fost apreciată pe baza răspunsurilor oferite de participanți, fără o evaluare medicală independentă.
O altă limită este că majoritatea persoanelor incluse în analiză erau femei. Autorii subliniază că rezultatele trebuie verificate și de alte echipe de cercetare înainte ca depresia circadiană să fie recunoscută ca formă distinctă și să influențeze alegerea tratamentului.
Cezar
