Doi oameni au murit pe o stradă din centrul Brașovului, un al treilea a fost grav rănit, iar șoferul avea, potrivit anchetatorilor, o boală neurologică diagnosticată încă de la 18 ani. Știa despre această afecțiune, iar în ultimii ani nu și-ar mai fi urmat tratamentul. Și totuși, Parchetul a decis să aplică doar măsura controlului judiciar, cu interdicția de a mai conduce. Oare cum poate fi percepută de o familie care tocmai și-a îngropat omul o astfel de măsură ca fiind suficient de serioasă?
Un șofer cu o istorie medicală complexă și o anchetă care aruncă lumini asupra sistemului
În contextul acestui caz, este inadmisibil ca doar două persoane să moară, iar șoferul să primească o măsură preventivă care pare mult prea blândă. Potrivit informațiilor oficiale, șoferul suferă de o afecțiune neurologică cunoscută de zeci de ani, iar istoricul său medical arată că nu a urmat tratamentul de ani de zile. Chiar și prim-procurorul Adrian Radu a confirmat într-o conferință de presă că boala nu este automat incompatibilă cu statutul de șofer, dar presupune „responsabilitate, tratament și urmarea tratamentului”. Tot el a precizat că ultima prescripție medicală identificată datează din 2022, iar anchetatorii au ca ipoteză de lucru faptul că șoferul nu a mai urmat tratamentul și nu a mai fost monitorizat de un medic curant.
Conform anchetei, șoferul a schimbat permisul în 2020 și a fost declarat apt pentru conducere. Există și informația că un medic a sesizat Poliția Rutieră în legătură cu retragerea permisului. Dacă aceste informații se confirmă, atunci avem de-a face nu doar cu un accident rutier, ci cu o problemă mult mai amplă: ce mecanisme există pentru a preveni astfel de tragedii, cum se monitorizează starea de sănătate a șoferilor și ce responsabilitate are fiecare actor din sistemul medical și juridic?
În România, uneori, pare că pentru o faptă cu mult mai mică te poți trezi încătușat, dus la audieri și plimbat prin fața camerelor de televiziune, în timp ce pentru o tragedie în care mor doi oameni ni se explică doct despre proporționalitate, antecedente și riscul procesual. Este greu de înțeles cum poate fi percepută de o familie care a pierdut un iubit sau un membru al familiei măsura controlului judiciar ca fiind suficient de serioasă.
În plus, este inevitabil să ne amintim de cazul lui Șerban Huidu, un alt accident produs tot în județul Brașov, unde trei oameni și-au pierdut viața. Deși cele două dosare nu sunt identice și nici soluțiile juridice nu trebuie să fie copiate de la un caz la altul, comparația este inevitabilă atunci când oamenii văd, din nou, o tragedie rutieră cu victime și o reacție judiciară blândă. Explicația că șoferul avea doar două sau trei contravenții în aproximativ 30 de ani de când are permis nu poate fi, în opinia publică, un argument care să cântărească mai greu decât ceea ce s-a întâmplat pe Mureșenilor.
Este o întrebare inevitabilă: oare Parchetul își bate joc de noi? Ne ia la mișto? Este aceasta o glumă proastă pe care familiile celor morți trebuie să o înghită în numele procedurilor? Sigur, ni se va explica imediat că măsura controlului judiciar nu înseamnă achitare, că măsurile preventive trebuie să fie proporționale etc. Corect, dar nu și în acest caz! Există și o limită până la care explicațiile juridice nu mai pot fi despărțite de realitatea crudă a unui caz, iar realitatea este aceasta: doi oameni au murit! Nu într-un accident presupus inevitabil provocat de un șofer care nu știa nimic despre starea sa de sănătate. Din informațiile prezentate chiar de procurori, vorbim despre un om care avea un istoric medical vechi, care știa că suferă de acea afecțiune și care, potrivit anchetei, nu mai urma tratamentul de ani de zile.
Este evident că în acest caz, sistemul trebuie să răspundă pentru modul în care a fost posibil ca un om cu o afecțiune cunoscută de zeci de ani să ajungă din nou la volan. Este un caz care arunca lumini asupra responsabilității șoferului, a medicilor, a autorităților și a întregului sistem de control. Oare ce trebuia să se mai întâmple ca măsura preventivă să fie una mai fermă? Un om să mai moară? Doi au murit deja! Și aici nu mai vorbim doar despre șofer, vorbim despre un sistem care trebuie să explice cum a fost posibil ca un om cu o afecțiune cunoscută de zeci de ani să ajungă din nou la volan.
Bogdan Marinescu
